ENERGIILE ARHETIPURILOR (Jung)

Jung spunea că este bine să fim în pace cu arhetipurile.
Asta înseamnă recunoaşterea şi integrarea lor, pe cât ne este posibil. Deoarece energia arhetipului este foarte puternică dar este şi bipolară. Se poate manifesta pozitiv sau negativ. Fixarea pe un complex, activează prioritar un anumit arhetip, şi ceea ce rezultă este o formaţiune „diavolească”, rezultând astfel consecinţe negative pentru viaţa unei persoane, sau chiar pentru viaţa unei comunităţi. 
De aceea unificarea, armonizarea şi realizarea unor conexiuni libere de circuit energetic între propriile complexe este condiţia accesării stării de bunăstare. Oxana



"Noţiunea de arhetip la Jung

În Dialectică eului şi inconştientului, Jung descrie procesul de confruntare a eului cu inconştientul său mai precis cu conţinuturile inconştientului, cu imaginile arhetipale. 

Dintre acestea el citează câteva, universale: Umbra, Anima/Animus, Bătrânul înţelept, Mama, Sinele... 

Dar ce este arhetipul? 

Un dat ereditar, moştenit, care modelează şi transformă conştiinţa individului. Un dat care se defineşte mai degrabă printr-o tendinţă decât prin conţinuturi specifice, imagini, etc.  O matrice care influenţează conduita umană atât în planul ideilor cât şi în cel al moralei, eticii, conduitei în general. 

Jung vorbeşte despre arhetip (la început numit „imagine primordială”) ca despre acele trăsături comportamentale înnăscute ale biologilor. Deci, tendinţe înnăscute care modelează conduita umană.

”Noţiunea de arhetip – scrie Jung – derivă din observaţia repetată adeseori că miturile şi poveştile literaturii universale conţin teme bine definite care reapar pretutindeni şi întotdeauna. Întâlnim aceleaşi teme în fanteziile, visele, ideile delirante şi iluziile indivizilor care trăiesc în zilele noastre.” Aceste imagini tematice au la bază un arhetip. Ele ne impresionează, ne influenţează şi ne fascinează. Arhetipurile nu au un conţinut determinat „decât din momentul în care devin conştiente, adică alimentate cu materialul experienţei conştiente... Arhetipul este vid, el este un element pur formal, nimic altceva decât o posibilitate de preformare, tendinţă de reprezentare dată a priori”. 

Arhetipurile corespund instinctelor care, şi ele, nu pot fi recunoscute ca atare decât din momentul în care se manifestă în intenţie sau act. 

În fine, arhetipul este psihoid pentru că el nu este accesibil direct conştiinţei (minţii conştiente), ci este transcendental. 

Arhetipurile şi inconştientul colectiv: 

Începuturile teoriei lui Jung referitoare la inconştientul colectiv apar în anul 1909. În acest an, Jung şi Freud au fost invitaţi să conferenţieze în Statele Unite, petrecând aproape şapte săptămâni împreună zi de zi. În principal îşi analizau visele reciproc, iar unul din visele lui Jung îi revelează acestuia inconştientul colectiv, „moştenirea arhaică a umanităţii”.

În clipa când Jung a avut îndrăzneala să-şi facă publică ipoteză cu privire la inconştientul colectiv, ea s-a dovedit a fi abaterea cea mai semnificativă de la freudism şi totodată contribuţia lui personală cea mai importantă în domeniul psihologiei. Ceea ce propunea Jung avea pretenţia de a fi un concept fundamental pe care să se poată edifica întreaga ştiinţă a psihologiei. Jung a considerat că este sarcina psihologului să studieze inconştientul colectiv şi entităţile funcţionale care-l alcătuiesc – arhetipurile, cum le-a numit până la urmă. 

Jung le-a considerat în esenţă drept nuclee neuropsihice înnăscute, având capacitatea de a iniţia, controla şi mijloci caracteristicile uzuale de comportament şi trăirile tipice tuturor fiinţelor umane.

Întreaga zestre arhetipală a unui individ alcătuieşte inconştientul colectiv, a cărui autoritate şi forţa aparţine unui nucleu central integrând ansamblul personalităţii, nucleu pe care Jung l-a numit Sine. 

Reprezentarea printr-o diagramă a modelului junghian al spiritului trebuie imaginat că o sferă, având trei învelişuri. 

În centru şi răspândindu-şi influenţa în întregul sistem, se află Sinele. În cercul interior primelor două cercuri concentrice este inconştientul colectiv, alcătuit din arhetipuri. Cercul exterior reprezintă conştientul, având drept focar eul, care gravitează în jurul sistemului. Într-o poziţie intermediară se află inconştientul personal alcătuit din complexe, fiecare complex fiind legat de un arhetip - deoarece complexele sunt personalizări ale arhetipurilor, modalităţi în care arhetipurile se manifestă în sufletul fiecărei persoane.

Cei care resping teoria arhetipurilor nu sunt deloc impresionaţi de descoperirea unor teme similare în mituri provenite din diferite zone ale lumii, susţinând că migraţia populaţiilor şi difuziunea culturală explică lucrul acesta la fel de bine ca predispoziţia înnăscută. Jung a încercat să combată această interpretare atrăgând atenţia asupra apariţiei spontane a aceloraşi teme în visele, halucinaţiile şi maniile unor pacienţi necultivaţi, care nu avuseseră ocazia să le întâlnească în viaţa lor diurnă: „s-au observat mitologeme tipice la indivizi care n-aveau în nici un caz cum să deţină cunoştinţe de felul acesta „. 

Ori de câte ori se constată că un fenomen este caracteristic pentru toate comunităţile umane, el este expresia unui arhetip al inconştientului colectiv. 

Arhetipul posedă o dualitate fundamentală: este deopotrivă structura psihică şi structura nervoasă, este deopotrivă „spirit” şi „materie”, astfel că Jung a ajuns să-l considere o precondiţie esenţială tuturor evenimentelor psihofizice. 

Dacă, aşa cum credea Jung, arhetipurile precondiţionează întreaga existenţă, atunci ele ar trebui să se manifeste în realizări întreaga existenţă. Ele ar trebui să se manifeste în realizări de tipul artei, ştiinţei şi religiei, ca şi în organizarea materiei organice şi anorganice, fiind susceptibile să ne ofere un punct de vedere capabil să ne transforme modul în care înţelegem toate aceste fenomene. 

Indiferent la ce ar mai putea duce ipoteza arhetipurilor, ea poate cel puţin să ofere o punte între ştiinţă comportamentului şi cea a minţii. 

Procesul de civilizare al fiinţei umane duce la un compromis între sine şi societate şi la confecţionarea unei măşti în spatele căreia trăiesc cei mai mulţi oameni (persona). Ea este un fenomen colectiv, o faţetă a personalităţii. Persona este o necesitate, prin ea ne legăm de lumea noastră; ea operează o simplificare în contactele noastre, arătându-ne ceea ce putem aştepta de la ceilalţi. Prin intermediul personei ne structuram pe noi înşine într-o formă care să poată fi acceptată de către ceilalţi. Ea a fost numită uneori „arhetip social” sau „arhetip de conformare”. Persona începe să se formeze în prima fază a copilăriei din nevoia de a ne conforma dorinţelor şi speranţelor părinţilor, colegilor şi profesorilor noştrii. 

Există atunci tendinţa ca trăsăturile acceptabile să se structureze în persona, iar cele inacceptabile să fie ascunse sau reprimate. Aceste aspecte indezirabile ale personalităţii pe cale de maturizare sunt sechestrate de regulă în inconştientul personal, unde se contopesc spre a alcătui un complex- ori o personalitate fragmentară numită de Jung umbra.

Fie şi nedorită, umbră, subzistă asemenea unei forţe nedomolite, pe care o purtăm cu noi pretutindeni. Ea are însuşirea de a apărea mai ales în timpul viselor. 

Iată ce l-a îndreptăţit pe Jung să considere umbra un complex, care asemenea tuturor complexelor poseda un miez arhetipal, în cazul de faţă arhetipul Duşmanului. 

Între toate arhetipurile, Duşmanul e cel mai important şi, în mod potenţial distructiv. Arhetipul duşmanului capăta realitate în psihicul individual sub forma complexului umbrei prin evoluţia noastră într-un mediu social uman. Există două surse importante ale acestui complex: îndoctrinarea culturală şi reprimarea familială. 

Complexul moral se formează pe temeiul imperativului arhetipal de a ne însuşi şi de a perpetua valorile culturii în care ne naştem. Dobândirea unui complex moral impune Sinelui restricţii serioase, din care multe trebuie să fie transmise umbrei. Ca să ne protejăm folosim o serie de mecanisme de apărare a eului, cu precădere refularea, negarea şi proiecţia. Pe lângă faptul că ne refulăm umbra în inconştientul personal, îi negăm existenţa şi o proiectam asupra altora. 

Conştiinţa umbrei, ca atare, nu este importantă doar pentru evoluţia personală, ci şi ca bază pentru o mai bună armonie socială şi înţelegere. 

Aşa cum genul e perceput ca afirmare a principiului arhetipal adecvat propriului sex, şi relaţiile cu celălalt sex se sprijină pe fundamente arhetipale. Inconştientul masculin conţine un element complementar feminin, la fel cum în cel feminin există un element complementar masculin. 

Aceste arhetipuri, Jung le-a numit anima şi animus. 

Anima produce stări de spirit - animus opinii; amândouă bazându-se pe supoziţiile inconştiente, în loc de idei realmente conştiente şi direcţionate conştient. 

Aşa cum mama este primul suport al animei pentru băiat, tot aşa tatăl este întruchiparea imaginii animusului pentru fată, care exercită o profundă fascinaţie în spiritul ei (ea va acţiona mereu în maniera tatălui). 

O particularitate a lui animus este că are tendinţa de a se exprima ca grup de bărbaţi, distinct de anima care este întotdeauna văzută ca o singură femeie. 

După anima şi animus, cele două mari arhetipuri sunt acelea ale bătrânului înţelept şi marii mume. Jung numeşte uneori bătrânul înţelept un arhetip al semnificaţiei.

Dar pentru că el apare în variate forme - rege, erou, vraci, mântuitor - trebuie să luăm termenul de „semnificaţie” în sensul său cel mai larg. Acest arhetip reprezintă un serios pericol pentru personalitate: când el este trezit, omul poate lesne ajunge la credinţa că el posedă „mana”, puterea magică şi înţelepciunea pe care acest arhetip o deţine. În acesta există o putere de nebiruit, pe care oamenii o simt intuitiv şi nu-i pot rezista cu uşurinţă ei sunt fascinaţi de ceea ce spune omul posedat de acest arhetip, chiar dacă vorbele sale sunt incoprehensibile. 

Arhetipul marii mume acţionează în mod paralel asupra femeii. Femeia posedată de această figură ajunge să creadă despre sine că este înzestrată cu o nemărginită capacitate de înţelegere şi iubire pe care vrea să le pună în slujba celorlalţi (pe care-I ocroteşte cumva într-un mod forţat). Aceasta tiranie subtilă, dacă e dusă la extrem, poate distruge personalitatea celorlalţi.

Arhetipurile sunt nişte predispoziţii înnăscute, ereditare. 

Carl Jung consideră că ne naştem cu ele şi că ne pot conduce viaţa pentru că sunt ca nişte tipare care ne structurează imaginaţia, conştiinţa. 

Jung consideră că oamenii nu au minţi inconştiente personale, ci împărtăşim un singur Inconştient Colectiv. 

“Arhetipurile crează mituri, religii, idei filosofice care influenţează şi îşi pun amprenta pe întregi naţiuni şi epoci” 

Cum funcţionează arhetipurile? 

Jung a găsit aceste imagini şi tiparuri arhetipale în fiecare cultură şi în fiecare perioadă din istoria umană. El consideră că mintea este ancorată în Inconştientul Colectiv aşa cum un copac este înrădăcinat în pământ. Venim astfel pe Pământ cu un instinct prestabilit, cu tendinţe de a juca anumite roluri (de mama, copil, erou etc). 

De fapt numele arhetip vine din grecescul arkhetupon care înseamnă prim model - în sensul de a fi prima versiune folosită mai târziu pentru a fi multiplicată. 

Cert este că de îndată ce ne naştem suntem modelaţi de părinţi, mediu, societate, ni se atribuie valori şi credinţe, pe care le credem proprii. 

Ce arhetipuri ne-am însuşit? 

Şi pe care le reprimăm? 

Sunt întrebări ce-şi pot avea răspunsul în lista de mai jos. 

Umbra - simbolizează haosul, sălbăticia, latura inconştientă a personalităţii noastre. Sălbăticia este un simbol folosit în basme, povesti, este prezent şi în Cartea Junglei, Robin Hood, dar şi în Biblie, Ioan Botezătorul l-a întâlnit pe Dumnezeu “în pustie”. 

De fapt noi recunoaştem acest arhetip cel mai uşor în ceilalţi, adică proiectăm partea întunecată a personalităţii noastre asupra celorlalţi. Umbra aceasta este partea ascunsă deghizată. Umbra este deci personificarea părţii umane care o negăm în noi, şi o proiectam asupra celorlalţi. Pentru că se întâmplă de multe ori, ca la nivelul subconştientului să avem o imagine a unui arhetip, dar ne reprimăm dorinţa, considerând că ne facem un lucru moral, dar subconştient este încărcat. El apare atunci când o parte din tine trage spre o anumită direcţie iar altă parte (cea inconştientă) în direcţia opusă. 

Anima sau animus: Un alt tipar este cel al Sufletului (Anima este aspectul feminin al sufletului, iar Animus este partea masculină a lui).

Bărbaţii îşi întâlnesc Anima, femeile Animus. 

Avem în minte un anumit tipar ar sufletului pereche, o completare a noastră, a ceea ce sufletul nostru are nevoie. Freud, Adler, Jung, cu toţii consideră că noi ne naştem bisexuali, ca fetus noi nu avem o sexualitate definită, ea se va diferenţia mai târziu cu ajutorul hormonilor, dar cea mai mare influenţă o are de fapt presiunea socială la care suntem supuşi, cu rolurile pe care societatea ne face să ni le asumăm, aparţinând unui anumit gen. Aşadar că femei trebuie să fim cât mai materne, şi mai puţin agresive, în timp ce bărbaţii trebuie să fie puternici, raţionali şi să-şi suprime cât mai mult reacţiile emoţionale. Dar, riscul de a acţiona după un tipar bine stabilit, este, considera Jung, acela de a ne dezvolta doar jumătate din potenţialul nostru. 

Copilul: Arhetipul copilului este legat de speranţă şi promisiune, şi de noi începuturi. El vine ca o promisiune pentru regenerare, şi ca o întărire a faptului că Paradisul poate fi recâştigat. 

Naşterea lui Iisus Hristos este un arhetip foarte important, căci el uneşte Pământul şi Raiul, pe Om de Dumnezeu.

Sinele: Pentru Jung aceasta este imaginea lui despre Dumnezeu, căci sinele Uman şi cel Divin nu pot fi distinse. Totul este spirit – vântul, respiraţia sunt 2 simboluri ale lui. Spiritul coboară spre Iisus, sub forma unui porumbel, în pustie. Vocea îi mărturiseşte adevărata să natură: “Tu eşti PreaIubitul Meu Fiu”.

Realizarea cea mai mare a sufletului este autocunoaşterea adevărată, adică, redescoperirea adevăratului Sine, cel Divin. 

Mama: Este un arhetip esenţial, întrucât venim pe lume cu nevoia instinctivă de a evolua într-un mediu din care nu poate lipsi mama sau un substitut al ei. Rolul ei nu poate fi negat, întrucât nimeni în stadiul de infant nu poate supravieţui în absenţa acestei legături materne. 

Acest arhetip este simbolizat de Mama Natură, din mitologie, de Eva, de Fecioara Maria, sau de simboluri mai puţin personale precum spiritualitatea, biserica, poporul, pădurea, oceanul. 

Jung considera că cei care au dus lipsă de prezenţa mamei în viaţa lor, sau care nu au primit atenţia necesară din partea ei, vor căuta satisfacerea acestei nevoi materne în spiritualitate, biserica, sau construindu-şi o viaţă lângă mare. 

Persona: Reprezintă imaginea noastră publică. Semnificaţia aceasta este luată din originea cuvântului persona, care vine din latină şi înseamnă mască. Adică, personalitatea noastră este o mască pe care o aşezăm pe faţa noastră înainte de a face cunoştinţă cu cineva. Aceasta masca este atât de des folosită încât putem risca să ne identificăm cu ea, şi să uităm cine suntem de fapt. 

Eroul: Lupta împotriva forţelor răului, el de fapt reprezintă Egoul. Ne considerăm eroul, personajul principal, intrăm adânc în poveste şi ne identificăm cu acesta. Ajungem să ne luptăm cu umbra - adică cu inconştientul, care ia forma dragonului sau a altor monştri. 

Tatăl: Simbolizează ghidul, figura autoritară, idea de legătură de sânge, ale căror surse se găsesc adânc înrădăcinate în Inconştientul universal. 

Acestea sunt cele mai importante arhetipuri, şi constituie un punct de plecare pentru autoeducare, introspecţie, întâlnirea cu sine însuşi, aşa cum o numeşte Jung: 

“Cine priveşte mai întâi în oglinda apei vede mai întâi propria-i imagine. Cine se îndreaptă spre sine însuşi riscă să se întâlnească cu sine însuşi. Oglinda nu linguşeşte, ea îl reflectă cu fidelitate pe cel care se uită în ea, acel chip pe care nu-l arătăm niciodată lumii, pentru că îl ascundem cu ajutorul personei – masca noastră de actori. Oglinda însă se află dincolo de mască şi arată adevăratul chip. 

Aceasta este prima probă de curaj cerută de drumul spre interior, o probă care-i sperie pe cei mai mulţi căci întâlnirea cu sine însuşi face parte dintre acele lucruri neplăcute pe carele evităm atâta timp cât putem proiecta în exterior tot ceea ce este negativ. Când suntem în stare să ne vedem propria umbră şi să suportăm cunoaşterea ei, atunci abia am rezolvat o mică parte a sarcinii: am suprimat cel puţin inconştientul personal.” 

Analizându-ne sufletele este posibil să întâlnim câteva tipare comportamentale după care ne ghidăm fără să putem explica acest lucru în mod raţional, dacă ne recunoaştem în unele arhetipuri, este probabil pentru că ne-am născut “programaţi” să trăim şi să învăţăm nişte lecţii strâns legate, tocmai de aceste simboluri aproape mitice. Orice simboluri am găsi înrădăcinate în adâncul nostru, este de-ajuns ca ele să iasă la suprafaţă, în conştientul nostru, şi acceptate. Zilnic ne luptăm cu dragoni imaginari, sau nu, suntem eroii care în permanenţă căutam un animus sau anima, ne lovim de umbre, ajungând în final spre lumină. Depinde de noi să lăsăm la o parte măştile persoanei."

Sursa
https://fiituinsutimaa.wordpress.com/2014/02/06/notiunea-de-arhetip-la-jung/

"Deşi există mai multe arhetipuri diferite, Jung a definit douăsprezece tipuri principale, simbol al motivaţiilor fundamentale umane. Fiecare dintre aceste arhetipuri are propriul său set de valori, sensuri şi trăsături de personalitate. De asemenea, cele douăsprezece tipuri sunt împărţite în trei seturi de câte patru şi anume, Ego, Suflet şi Sine.
Personalitatea majorităţii oamenilor, dacă nu a tuturor, este guvernată de mai multe dintre aceste arhetipuri. Cu toate acestea, unul dintre cele douăsprezece tinde să domine personalitatea mult mai mult. Cunoscându-ţi arhetipul, te vei cunoaşte mai bine pe tine însuţi. Care crezi că este arhetipul tău?

Arhetipurile Ego-ului (1-4)

1.        Inocentul
Motto: Liber să fiu eu însumi, liber să fii tu însuţi.
Dorinţa de bază: de a ajunge în paradis.
Scopul: de a fi fericit.
Cea mai mare teamă: să fie pedepsit pentru că a făcut ceva rău sau greşit.
Strategie: de a face lucrurile bine.
Slăbiciune: plictisitor datorită naivităţii pe care o afişează.
Talent: credinţă şi optimism.
Inocentul este de asemenea cunoscut sub numele de: utopic, tradiţionalist, naiv, mistic, sfânt, romantic, visător.

2.        Orfanul/Omul obişnuit
Motto: Toţi oamenii sunt egali.
Dorinţa de bază: conectarea cu ceilalţi.
Scopul: să aparţină
Cea mai mare teamă: să fie eliminat din grupul din care face parte.
Strategie: să-şi dezvolte virtuţile obişnuite, să fie cu picioarele pe pământ.
Slăbiciune: pierderea propriului său sine în efortul de a se amesteca sau de dragul relaţiilor superficiale.
Talent: realism, empatie, lipsa de aşteptări.
Persoană obişnuită este cunoscută şi sub denumirea de băiat bun, persoană de alături, persoană de treabă, cetăţeanul solid, vecinul bun.

3.        Eroul
Motto: În cazul în care există voinţă, există o cale.
Dorinţa de bază: de a-şi dovedi valoarea prin acte de curaj.
Scopul: stăpânirea pe deplin al unui mod prin care poate să facă lumea un loc mai bun.
Cea mai mare teamă: slăbiciunea, vulnerabilitatea, să fie privit ca fiind un laş.
Strategie: să fie pe cât de competent şi pe cât de puternic posibil.
Slăbiciune: aroganţa; tot timpul are nevoie de încă o luptă
Talent: competenţa şi curaj.
Eroul este cunoscut şi sub denumirea de: războinic, salvator, super-erou, soldat, câştigătorul sau jucătorul de echipă.

4.        Altruistul
Motto: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.
Dorinţa de bază: de a-i proteja şi de a avea grijă de ceilalţi.
Scopul: de a-i ajuta pe ceilalţi.
Cea mai mare teamă: egoism şi nerecunoştinţă.
Strategie: cea de a face lucruri pentru ceilalţi.
Slăbiciune: martiriu şi exploatarea.
Talent: compasiune şi generozitate.
Altruistul este cunoscut şi că susţinătorul, persoană care te poate ajuta oricând, Sfântul, părintele.

Arhetipurile Sufletului (5-8)

5.        Exploratorul
Motto: Ia-mi totul, dar nu-mi lua libertatea.
Dorinţa de bază: libertatea de a explora cine este el prin explorarea lumii.
Scopul: de a experimenta o viaţă mai bună, mai autentică, mai împlinită.
Cea mai mare teamă: conformitatea, goliciunea interioară, teamă de a fi constrâns de ceva anume.
Strategie: Călătoria, căutarea şi descoperirea unor noi experienţe, evitarea plictiselii.
Slăbiciune: inadaptarea, rătăcirea fără un scop în viaţă.
Talent: autonomie, ambiţie, talentul de a rămâne sincer faţă de sine.
Exploratorul este cunoscut şi că solicitantul, rătăcitorul, individualistul, nomadul, pelerinul.

6.        Rebelul
Motto: Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate.
Dorinţa de bază: răzbunare sau revoluţie.
Scopul: de a răsturna ceea ce nu funcţionează.
Cea mai mare teamă: de a fi lipsit de putere sau de a fi ineficient.
Strategie: perturbarea, distrugerea, atitudinea şocantă.
Slăbiciune: tentaţia de a trece de partea cealaltă a baricadei.
Talent: libertatea radicală, originalitatea.
Rebelul mai este cunoscut şi sub denumirea de revoluţionarul, inadaptatul sau iconoclastul.

7.        Amantul
Motto: Tu eşti singură.
Dorinţa de bază: intimitatea şi experienţă.
Scopul: de a fi într-o relaţie cu oamenii, muncă şi mediul pe care-l iubesc.
Cea mai mare teamă: singurătatea, de a fi neiubit.
Strategie: de a deveni din ce în ce mai atractiv fizic şi emoţional.
Slăbiciune: dorinţa de a-i mulţumi pe ceilalţi cu riscul de a-şi pierde propria sa identitate.
Talent: pasiune, recunoştinţă, apreciere, angajament.
Amantul este cunoscut şi că prietenul, entuziastul, senzualul, soţul.

8.        Creatorul
Motto: În cazul în care îţi poţi imagina, este posibil.
Dorinţa de bază: De a crea lucruri de valoare, de durată.
Scopul: de a-şi urma viziunea.
Cea mai mare teamă: mediocritatea.
Strategie: dezvoltarea de control artistic şi îndemânare.
Slăbiciune: perfecţionism, alegeri greşite.
Talent: creativitate şi imaginaţie.
Creatorul este cunoscut sub denumirea de artistul, inventatorul, inovatorul, muzicianul, visătorul sau scriitorul.

Arhetipurile Sinelui (9-12)

9.        Glumeţul
Motto: Trăieşti o singură dată.
Dorinţa de bază: de a se bucura de moment şi de a fi fericit.
Scopul: de a se bucura de el însuşi şi de lumea din jurul său.
Cea mai mare teamă: de a fi plictisitor sau de a-i plictisi pe ceilalţi.
Strategie: joacă, glume, amuzament.
Slăbiciune: frivolitate, pierderea timpului.
Talent: bucuria.
Glumeţul mai este cunoscut sub denumirea de jokerul sau comediantul.

10.     Înţeleptul
Motto: Adevărul vă va face liberi.
Dorinţa de bază: de a afla adevărul.
Scopul: de a-şi folosi inteligenţa şi analiza pentru a cunoaşte lumea din jurul său.
Cea mai mare teamă: de a fi păcălit, indus în eroare şi teamă de ignoranţă.
Strategie: căutarea informaţiilor şi a cunoaşterii; reflecţia interioară şi înţelegerea proceselor de gândire.
Slăbiciune: poate studia în detaliu şi poate uita să acţioneze.
Talent: înţelepciune, inteligenţa.
Înţeleptul este cunoscut şi sub denumirea de expertul, savantul, detectivul, consilierul, gânditorul, filosoful, cercetătorul, mentorul, profesorul, contemplativul.

11.     Magicianul
Motto: Eu sunt cel care face lucrurile să se întâmple.
Dorinţa de bază: înţelegerea legilor fundamentale ale Universului.
Scopul: de a face visele să devină realitate.
Cea mai mare teamă: consecinţele negative nedorite.
Strategie: de a-şi dezvolta o viziune şi de a o urma până la capăt.
Slăbiciune: poate deveni manipulativ.
Talent: găsirea soluţiilor câştig - câştig.
Magicianul este cunoscut sub denumirea de vizionarul, inventatorul, liderul carismatic, şamanul, vindecătorul.

12.     Conducătorul
Motto: Puterea nu este totul, este singurul lucru.
Dorinţa de bază: controlul.
Scopul: crearea unei comunităţi, a unei familii de succes.
Cea mai mare teamă: haosul, pierderea puterii.
Strategie: exercitarea puterii.
Slăbiciune: adoptarea unei atitudini autoritative.
Talent: responsabilitate, leadership.
Conducătorul este cunoscut şi sub denumirea de şeful, aristocratul, regele, regina, politicianul, managerul sau administratorul."

Sursa: internet