"Te judec pentru
că sunt speriat.
Te judec pentru că îţi sunt inferior şi pentru că singura cale de a ajunge la
tine este să te trag în jos, în mocirla gândurilor mele agresive.
Te judec pentru că atât sunt în stare să fac.
Te judec pentru că asta am învăţat.
Când te judec mă simt şi eu un strop mai bine.
Te judec pentru că aşa nu trebuie să îmi asum responsabilitatea propriilor probleme.
Te judec ca să mă simt important.
Te judec pentru că-s furios.
Te judec de frică că o mă să respingi şi abandonezi.
Te judec pentru că în ochii mei nu valorez nimic.
Te judec pentru că mi-e frică de puterea ta.
Te judec pentru că am investit prea mult în judecată şi nu pot pierde singura mea investiţie în viaţă.
Te judec fiindcă a devenit pentru mine un stil de viaţă.
Te judec pentru că viaţa mea nu valorează nimic şi asta mă omoară.
Te judec pentru că doar aşa pot să mă ridic şi mâine din pat.
Te judec pentru că mi-e teamă să-ţi spun că te iubesc şi aş vrea să fiu ca tine.
Te judec pentru că sunt rănit.
Te judec pentru că sunt disperat.
Te judec pentru că şi eu am fost judecat., respins însăşi de propria mamă.
Te judec fiindcă mă doare inima.
Te judec pentru că nu-mi mai suport existenţa.
Te judec pentru că mi-am ratat viaţa.
Te judec pentru că aştept să-mi auzi disperarea şi să-mi spui:” indiferent de ceea ce ai făcut şi ceea ce nu ai făcut, eu te iubesc!”
Întoarce-te spre cel de lângă tine şi spune-i: te iubesc aşa imperfect cum eşti!
Judecata ucide.
Te judec pentru că atât sunt în stare să fac.
Te judec pentru că asta am învăţat.
Când te judec mă simt şi eu un strop mai bine.
Te judec pentru că aşa nu trebuie să îmi asum responsabilitatea propriilor probleme.
Te judec ca să mă simt important.
Te judec pentru că-s furios.
Te judec de frică că o mă să respingi şi abandonezi.
Te judec pentru că în ochii mei nu valorez nimic.
Te judec pentru că mi-e frică de puterea ta.
Te judec pentru că am investit prea mult în judecată şi nu pot pierde singura mea investiţie în viaţă.
Te judec fiindcă a devenit pentru mine un stil de viaţă.
Te judec pentru că viaţa mea nu valorează nimic şi asta mă omoară.
Te judec pentru că doar aşa pot să mă ridic şi mâine din pat.
Te judec pentru că mi-e teamă să-ţi spun că te iubesc şi aş vrea să fiu ca tine.
Te judec pentru că sunt rănit.
Te judec pentru că sunt disperat.
Te judec pentru că şi eu am fost judecat., respins însăşi de propria mamă.
Te judec fiindcă mă doare inima.
Te judec pentru că nu-mi mai suport existenţa.
Te judec pentru că mi-am ratat viaţa.
Te judec pentru că aştept să-mi auzi disperarea şi să-mi spui:” indiferent de ceea ce ai făcut şi ceea ce nu ai făcut, eu te iubesc!”
Întoarce-te spre cel de lângă tine şi spune-i: te iubesc aşa imperfect cum eşti!
Judecata ucide.
Opreşte-o cu
iubire!"
Mulţumim Andreea Eniko
Papp
Aşa cum bănuiesc eu că se mai întâmplă pe internet, acestui text ar trebui să-i atribuim un autor celebru, un nume cunoscut, gen Einestein, Charli Chaplin, Osho, …etc., ca să-l facem să circule pe net.
Merită asta!
E scris genial.
Dincolo de orice glumă textul este unul dintre cele mai bune instrumente terapeutice din câte îmi trec mie prin mână.
Când o persoană ajunge să conştientizeze ce este scris aici, înseamnă că tocmai a găsit uşa de ieşire din iad.
Psihologic este vorba de procesul de proiecţie, care de fapt este unul din procesele cele mai importante in comunicare şi care determină calitatea relaţiilor noastre cu celălalt, cu lumea.
Spiritual, este vorba de expresia (în formă negativă şi neasumată) a propriei valori, a Conştiinţei de Sine, cea prin care ne facem conexiunea cu Divinul, cu Universalul şi despre care în Evanghelii e scris "Să nu faci pe nimeni nebun".
Oxana Covaci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu