Atitudinea și acordul de sine

 

Capitol din cartea CUM E SĂ FII PE LOCUL ȘI PE TREABA TA - Perspectivă energetică în AFIRMAREA DE SINE, vol. I

 

"Am ajuns la finalul expunerii mele.

Am început cartea provocând orientarea atenţiei spre atitudine şi o închei tot cu acest subiect. Pentru că, de fapt, întreg conţinutul cărţii reprezintă doar nişte puncte de reper şi tehnici de susţinere ce pot fi utile cuiva care doreşte optimizarea atitudinii sale generale faţă de viaţă.

 

Prima lecţie de dezvoltare personală am primit-o de la o vecină mai în vârstă, care nu mersese niciodată la şcoală, dar avea experienţa vieţii şi preocupări de a ordona spiritual viaţa sa şi a familiei sale. Într-un moment în care eu căutam soluţii pentru a face faţă unei probleme dificile din viaţa mea, pe la 23 de ani, mi-a recomandat să citesc nişte psalmi, din Psaltirea lui David. Apoi am vorbit şi de alte modalităţi de realizare a unor intervenţii la nivel mental cu efect de armonizare al energiilor. Şi, la final, a făcut o afirmaţie concluzivă, spunând: „Pe fiecare îl ajută acelceva în care crede.”

 

Cercetările mele ulterioare, deşi s-au desfăşurat într-un cadru cultural destul de larg, au confirmat afirmaţia ei.

Spiritul este factorul creator.
Iar credinţele fac parte, întradevăr, din mănunchiul producţiilor spirituale. Se află pe linia de demarcaţie dintre mental şi spiritual. Tot aici se află şi concepţiile despre viaţă, regulile după care ne conducem şi în funcţie de care ne facem alegerile. Viaţa emoţională exprimă şi se supune rânduielii spirituale. Şi toate acestea, încoronate de valori, fundamentează atitudinea, cea care asigură modalităţile de prezentare în lume şi relaţionarea cu lumea.

Viaţa este o mişcare de creaţie, mişcare de trecere de la un nivel la altul, iar desfăşurarea ei te duce pe drumul eroului care este pus în faţa obstacolelor. Şi la fiecare nivel apare problema structurării şi a menţinerii armoniei. Pe tot parcursul poveştii reale, ce se creează pe sine, izvorând chiar din centrul Sinelui tău, apar nevoi care cer susţinerea scopurilor propuse.

Încercând o sintetizare a nevoilor care pot apărea, le-am putea privi din perspectiva a trei aspecte:

a) - buna hrănire, contactul cu sursele de energizare;

b) - curăţarea balastului ce rezultă din arderile metabolice

ce însoţesc procesul mişcării, al transformării; eliminarea

negativităţii, ce poate să blocheze cursul natural al energiilor

(arderile karmice – spun orientalii);

c) - noua creaţie în funcţie de sarcinile cerute de obiectivul bunei adaptări la situaţiile noi care apar firesc în cursul maturizării.

 

Cum se pot satisface aceste nevoi?

De unde se începe?

 

Emoţiile dezvăluie tendinţele psihice naturale. Ele sunt glasul pur şi autentic al sufletului ce-şi comunică prezenţa. Deci, dacă învăţăm să le ascultăm, să le respectăm şi să le oferim un cadru adecvat de exprimare, ele ne dau energia necesară şi ne conduc pe calea autentică a împlinirii de sine.

Însă, doar emoţiile nu sunt suficiente în procesul de afirmare de sine.
Viaţa emoţională prezintă vulnerabilităţi care impun nevoia de protecţie.
Iar această protecţie poate fi oferită de structurile mentale ale psihicului şi mai ales de structurile valorice, cele prin care ne conectăm la universal.

Rugaţi-vă pentru împărăţia cerurilor şi toate celelalte vi se vor da vouă – scrie în Evanghelii, dezvăluind secretul unei soluţii adaptative de a face unificarea dintre material şi spiritual.


Iar cerul spiritului, care este accesibil aici şi acum fiinţei umane, este chiar spaţiul virtuţilor şi al valorilor. Acestea sunt cele mai înalte elaborări ale conştiinţei umane, care devin nişte vectori de structurare a energiilor şi a tuturor acţiunilor umane, de la toate nivelele.

Sistemul valorilor are un potenţial de stimulare a mişcării energetice  atât de puternic, încât devine similar cu puterea instinctului de autoconservare. Dizarmonia dintre aceste două mişcări, aparent opuse, este conflictul nevrotic pe care îl prezenta psihanaliza. Dar armonizarea este posibilă pentru persoana adultă, care, prin asumarea responsabilităţii, se centrează pe Sine, intrând în ritmul armoniei legilor vieţii. Dacă privim energetic şi localizăm corporal, valorile sunt rezultatul activităţii chakrelor capului, acolo unde se face prelucrarea mentală şi deschiderea spre sistemul informaţional universal; iar instinctul de autoconservare are sediul central în activitatea chakrei rădăcinii, aflată la baza trunchiului.

Astfel, apare coloana de susţinere a întregii personalităţi, luată în ansamblul său, cu toate aspectele sale – fizic, emoţional, mental şi spiritual, ce se află între aceste două coordonate, prin care se face conectarea la cer şi la pământ.

•
Sentimentul de siguranţă de sine se armonizează cu acela de demnitate personală, asigurând coloana de susţinere a întregii vieţi.

Iar sentimentul de realizare de sine este fundamentat, din punct de vedere spiritual, de un profund şi solid respect faţă de sine. Este vorba de o trăire asumată şi integrată conştient. Pentru că doar astfel ea devine activă şi accesarea ei este posibilă, ori de câte ori este nevoie, pentru a susţine starea de siguranţă de sine, echilibrul şi armonia.

 
Respectul garantează buna rânduială, cea fără de care iubirea, ca resursă primită în dar necondiţionat, din primul moment al vieţii, nu poate supravieţui.

Iubirea şi respectul sunt expresii ale conştiinţei şi formează o pereche de valori primordială în mişcarea energetică, ce îşi găseşte cea mai înaltă formă de exprimare în viaţa umană.

 
Spuneam că mişcarea structurată bipolar este specifică Conştiinţei, procesul fundamental al mişcării sale fiind bipolar: asimilare şi voinţă creativă. Iar dacă privim asta din perspectiva comportamentului uman, manifestat concret în activităţile adaptative, este vorba de procesele de hrănire şi de ordonare, care doar într-o uniune echilibrată menţin şi asigură armonia.

 
La nivelul spiritului uman, iubirea şi respectul îndeplinesc această funcţie, prin care aspectul feminin se unifică cucel masculin, la cel mai înalt nivel de sublimare. Aici suntem în miez, suntem în esenţa procesului spiritual de realizare a Sinelui uman.


Aş face o paranteză, pentru a ilustra această idee cu un exemplu din cultura universală. În religia hindusă, este prezentată foarte frumos această mişcare dintre feminin şi masculin, care este însuşi procesul creaţiei vieţii, prin apariţia zeilor şi relaţiile dintre zei, prin conceptele pe care aceşti zei le reprezintă şi care reprezintă însăşi procesul de revelare al Conştiinţei umane. Este vorba de nişte zei care interacţionează cu viaţa, o reprezintă şi o sprijină, pentru că imaginile lor s-au născut din miezul Conştiinţei Vieţii şi sunt reprezentări arhetipale ale acesteia. Şi apoi sunt descoperite funcţiile acestor zei în raport cu nevoile vieţii

concrete. Şi, dacă ritualurile respectă legile de circuit energetic, ele chiar devin operative, aducând beneficii, în condiţiile în care sunt executate corect.

Pentru că valorile au forţă creativă.

 
Intuitiv, acest fapt este cunoscut.

Confirmările din ritualurile religioase urmăresc afirmarea valorilor pentru a activa arhetipuri creative.

Dar şi în ritualuri mai profane, cum sunt urările de sărbători, urările făcute cu ocazia zilei de naştere sau în alte momente semnificative, se apelează la această metodă de activare a energiei. Se fac afirmaţii şi/sau confirmări care exprimă direcţii valorice.

 
Chiar şi la un simplu strănut se spune: „Noroc, sănătate şi virtute!”. Norocul este o valoare, pentru că exprimă o stare de armonizare a energiilor, benefică intereselor persoanei. Iar sănătatea şi virtutea sunt valori ce reprezintă chiar polii de susţinere ai structurii de personalitate, aşa cum spuneam înainte. Iar în timpul strănutului se face o mişcare energetică importantă de schimbare informaţională între conştient şi inconştient. Momentul este foarte profund.

 
Şi, chiar dacă românii nu au cultura sistemului energetic al corpului uman, intuiţia dezvăluie adevăruri fundamentale despre fiinţă, care apoi sunt integrate în modalităţi de comunicare curentă.

 

Şi, dacă urmărim realizarea vieţii în formele sale concrete, încercând un proces de generalizare, ajungem la un alt nivel al valorilor, ce reprezintă împlinirea de sine.

Am urmărit o sintetizare.

Am căutat să detectez care sunt conceptele capabile să surprindă integrativ tabloul  realizării concrete a vieţii unei persoane umane.

 
Întâmplător sau nu, am găsit şase concepte ce surprind direcţii de realizare a împlinirii umane, atât în sens personal, cât şi în sens relaţional. Arhetipul parcă dorea din nou să-şi dezvăluie simbolul. Numărul 6 simbolizează echilibrul, armonia, omenia. Sunt şase zile de creaţie efectivă a universului, a şaptea fiind ziua asumării propriei creaţii. Armonia vieţii umanizate îşi dezvăluie aspectele valorice, putând fi definită prin şase concepte:

•
Bunăvoinţa;

Bunăstarea;

Buna-credinţă;

Binecuvântarea;

Buna-dispoziţie;

Binefacerea.

Doar că, de această dată, nu se poate face o localizare energetică precisă pe corp, pentru a arăta unde se formează şi unde sunt conţinute informaţiile acestor concepte. Pentrucă ele însoţesc toate procesele vieţii. Ele se dezvăluiau firesc în munca mea de psihoterapeut sau în propria mea analiză personală, atunci când când apărea nevoia de înţelegere a psihologicului din perspectiva mai înaltă spiritualului.

Deşi aceste cuvinte apar des în limbajul nostru comun şi poate că nu le dăm atenţia cuvenită, ele sunt concept structurante care fac legătura dintre spiritual şi psihologic, fiind pilonii de bază ai unei atitudini armonioase.

Exprimă valori şi virtuţi ce se întrepătrund cu procese şi competenţe.

Şi apar în forme concrete de exprimare a vieţii psihice, accesibile şi abordabile prin procesul vieţii curente. Este chiar drumul firesc de materializare a spiritului. Şi ar merita o prezentare detaliată fiecare în parte. Pentru că au o mare putere de cuprindere şi o puternică forţă de creaţie. Probabil că în alte materiale am să şi fac asta, deoarece sunt cuvinte cu mare potenţial de înţelegere a sacrului cotidian şi cu mare putere de activare energetică.

În acest sens, o meditare serioasă asupra acestor cuvinte este deja o tehnică de activare a resurselor interne, la nivelul valoric şi o modalitate de autoevaluare a propriei vieţi, a felului în care ea decurge.

 

Firesc, apar şi întrebări:

Cine eşti?

Ce crezi despre tine şi ce crezi despre lume?

Unde eşti?

În ce postură te afli? În ce rol?

Cum comunici cu lumea?

Ce fel de răspunsuri primeşti?

Ce dai lumii şi ce primeşti?

Ce obiective ai? Şi cum reuşeşti realizarea lor?

Cât eşti de mulţumit?

Care este sensul acţiunilor pe care le faci?

 

Sunt întrebări cu sens de conştientizare şi autoasumare, ce decurg din sistemul de valori care-ţi guvernează viaţa. Şi, punându-ţi aceste întrebări, subconştientul începe să lucreze pentru a conecta resursele prin care răspunsul va fi creat.

Întrebarea are putere creativă prin ea însăşi.

Şi stabilind sensul ascendent de căutare, subconştientul se va conecta la supraconştient, cel care este coordonatorul rânduielii de creaţie. Supraconştientul este sediul de depozitare al valorilor şi sursa minunilor. Supraconştientul este Sinele superior – parte a personalităţii care cunoaşte şi interesul superior al persoanei. În Supraconştient există toate informaţiile de care avem nevoie şi tot el cunoaşte modul de realizare.

 

Iar pentru a răspunde la întrebările care apar prin conectarea la spaţiul superior al valorilor şi pentru realizarea scopurilor prin mişcarea energetică a valorilor, este nevoie de trecerea prin spaţiul psihic, acolo unde se desfăşoară procesul concret al creaţiei de sine.

 

Pentru că – nu-i aşa? –

Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă!

 

Am insistat asupra abordării din perspectiva valorilor, pentru că ele exprimă activitatea din centrul Fiinţei şi dau forma structurării energiei în acţiunile umane.

Omul este creaţie a Conştiinţei şi Conştiinţa se exprimă prin om.

Prin fiecare acţiune internă sau externă a omului, Conştiinţa se întrupează, integrându-se în viaţa concret trăită şi dezvăluindu-i sensul. Omul este creator de sens şi atunci responsabilitatea sa în faţa Conştiinţei Divine îl determină să-şi îndrepte privirea spre sine însuşi, asumându-şi responsabil procesul propriei mântuiri."