POVESTEA DIN SPATELE CĂRŢII

Începusem treaba datorită unui impuls intern și, timp ce scriam cartea CUM E SĂ FII PE LOCUL ȘI PE TREABA TA,  a apărut o senzaţie care se lăsa verbalizată prin ideea că îmi fac datoria. Când am identificat sentimentuL, mi-am îndreptat atenţia asupra lui pentru a-l defini şi mi-am pus întrebarea: “Ce fel de datorie poate fi asta?”

Era vorba de motivațiile care susțineau acțiunea și au  ieşit la suprafaţă mai multe planuri ce se cereau satisfăcute prin această acţiune, care apăruse firesc faţă de ceea ce se întâmpla în viaţa mea.

Iată-le:

1. Fidelă ideii că puterea personală se activează prin identificarea şi acceptarea nevoii personale, am pornit de la nevoia mea personală. De ce am nevoie să scriu această carte acum? Motivul apărut în prim-plan a fost mai banal decât ne-am aştepta, raportându-ne la realizarea obținută. Aveam nevoie să fac ordine printre ideile, credinţele, tehnicile de vindecare pe care le cunosc. Să le văd eu mai bine şi să pot apela la ele rapid atunci când am nevoie.

2. Al doilea motiv este ancorat în activitatea profesională. Informaţia din această carte a fost deja verificată şi confirmată practic în activitatea mea de psihoterapeut. Fără oamenii cu care am lucrat până acum, nu aş fi putut înţelege la acest nivel de profunzime nişte adevăruri ce ne fundamentează viaţa. Şi pot să spun că am fost norocoasă, deoarece majoritatea clienţilor mei au venit la terapie nu pentru că nu s-ar fi descurcat şi fără asta, ci fiincă voiau mai mult de la viaţă. Aşa că, pe lângă aspectul de curăţare şi eliminare a negativităţilor blocante, a dependențelor de trecut, aspectul de programare pozitivă a psihicului spre succes şi-a cerut tot timpul partea şi creativitatea a fost activată în acest sens. Oamenii ştiu ceea ce au nevoie să ştie! Este nevoie doar de curaj pentru a descoperi adevărurile Ființei ce se exprimă prin fiecare act al vieţii.

La acest nivel m-am gândit că, dacă am şansa de a avea la îndemână nişte informaţii care m-au ajutat pe mine şi pe alţii, ar fi bine să le fac accesibile  pentru și mai mulţi oameni. “Dar din dar se face rai.”

3. Al treilea plan, dar care este, de fapt, planul integrator şi dătător de sens, este planul spiritual. De fapt, de aici a început chiar şi acţiunea concretă de a scrie cartea. Eram într-o cameră caldă de hotel, la Poiana Braşov. Prin geam se vedeau cerul de iarnă şi zăpada ce acoperea munţii. Şi mi-am pus întrebarea: “Dacă ar fi să scriu o carte, cu ce aş începe?” Prima imagine care mi-a venit în minte a fost cea a lui Cio-Cio San (Madama Butterfly) rugându-se zeului american, pe care ea îl crede mai puternic decât zeii japonezi; totuşi, el n-o ascultă. Este metafora pe care o prezint în capitolul despre SUPRACONŞTIENT, conectând-o la informaţii psihologice explicative. Desigur, atât cât este omenește posibil, deoarece vorbind despre acest subiect a trebuit să mă conectez la informaţiile oferite de înţelepciunea tradiţiilor, filozofie, ştiinţă şi, nu în ultimul rând, înţelepciunea cotidiană ce ne însoţeşte actele vieţii curente. Pentru că Spiritul este Creator a tot ce există.

Oare cum am ajuns eu în acest punct de exprimare a adevărurilor vieţii? Nu ştiu dacă a fost alegerea mea personală sau am fost condusă. De cine aş fi putut fi condusă? Doar de Supraconştientul meu, desigur. Însă practic ştiu cum s-a întâmplat. În timpul şedinţelor de psihoterapie, erau momente când simţeam evident cum lucrul nostru depăşea cadrul strict psihologic. Sunt momente când vezi cum se întâmplă minunea sub ochii tăi şi eşti participant la realizarea ei, chiar dacă forţa de realizare vine de undeva de dincolo, din transcendent... dintr-un spaţiu ce depăşeşte competențele noastre conştientizate. Este momentul când universul îşi revarsă bunăvoinţa în acord cu dorinţa de afirmare a omului. Doar că modul de implicare este condiţia pe care Divinul o cere drept ofrandă, pentru ca darul revărsat să-şi găsească locul în viaţa omului.

A crede în minuni este o caracteristică umană ce ne alimentează permanent optimismul și forța vitală. Dar a avea acces la minunile vieţii este un proces susţinut de trecerea prin poarta acelui TREBUIE, prin care recunoaştem legile ce ne guvernează viaţa.

Iubirea şi respectul sunt două coordonate valorice care, pe de o parte, ne alimentează verticalitatea, conectând-o la cer şi la pământ şi, pe de altă parte, ne susţin relaţia pe orizontală cu ceilalţi, alături de care ne realizăm viaţa, participând la creaţia comună.

În timp ce expuneam aceste idei, trăiam sentimentul că îmi fac datoria faţă de neam, că realizez cel mai important gest din acţiunile care fac parte din datoria mea faţă de neam. Conceptul - datoria faţă de neam - îl prezint în capitolul despre SUPRACONŞTIENT. Dacă o persoană ajunge să realizeze acest aspect în viaţa sa înseamnă că a atins nivelul optim al maturizării şi împlinirii personale. Cartea este răspunsul meu faţă de ceea ce se întâmplă în planul tehnicilor de vindecare, dar şi într-un plan social mai larg, ce include sistemul de valori. Mai ales că au pătruns deja şi la noi tehnicile de vindecare energetică, din Orient. Este o cultură diferită faţă de a noastră şi integrarea corectă a acestor metode este condiţionată de realizarea acordului cu propriile valori. Se pare că am o predispoziţie nativă care mă face să simt şi să înţeleg uşor aceste tehnici. Şi pot să şi explic ce se întâmplă practicându-le. Ce fel de procese psihice sunt activate şi cum pot fi utilizate eficient, chiar prin supervizarea unui sistem de valori de tip occidental.

Tot prin clienţii mei am aflat că ideile pe care le-am cules sau le-am creat pot fi nişte puncte de reper solide în această perioadă de intense schimbări la nivelul structurilor valorice şi pot fi utile pentru a selecta soluțiile eficiente din fluxul  informaţional despre tehnici de vindecare despre care se pretinde mai mult sau mai puţin miraculoase. Adevăraţii terapeuţi ştiu cât este de periculoasă, pentru omul care îşi cautăvindecarea, inducerea unei iluzii. Iluzia poate accentua răul. Însă o informare onestă şi bine fundamentată poate activa o vindecare miraculoasă.

Şi totuşi, din punct de vedere cantitativ, în ceea ce priveşte informaţiile culturale concrete oferite prin această carte, sincer, mie îmi vine să spun că nu vă prezint nimic nou. De fapt, nimic nou nu este sub soare. Sunt idei cunoscute, care circulă în sistemul cultural şi în circuitul informaţional al înţelepciunii cotidiene. Drept dovadă este şi titlul cărţii, care este o formulă de confirmare, foarte obişnuită în limbajul curent, dar foarte eficientă pentru a defini propria poziție.

Oamenii chiar ştiu ceea ce au nevoie să ştie!

Pentru a vă demonstra această idee, am selectat un citat din finalul  volumului I:

“Şi, dacă urmărim realizarea vieţii în formele sale concrete, încercând un proces de generalizare, ajungem la un alt nivel al valorilor, ce reprezintă împlinirea de sine.

Am urmărit o sintetizare.
Am căutat să detectez care sunt conceptele capabile să surprindă integrativ tabloul realizării concrete a vieţii unei persoane umane. Întâmplător sau nu, am găsit şase concepte ce surprind direcţii de realizare a împlinirii umane, atât în sens personal, cât şi în sens relaţional. Arhetipul parcă dorea din nou să-şi dezvăluie simbolul. Numărul 6 simbolizează echilibrul, armonia, omenia. Sunt şase zile de creaţie efectivă a universului, a şaptea fiind ziua asumării propriei creaţii.

Armonia vieţii umanizate îşi dezvăluie aspectele valorice, putând fi definită prin şase concepte:
Bunăvoinţa;
Bunăstarea;
Buna-credinţă;
Binecuvântarea;
Bună-dispoziţia:
Binefacerea.”

 

Şi totuşi, originalitatea cărţii constă în constă în selecţia acestor informaţii şi dezvăluirea legăturilor dintre ele. În tot ce am citit eu până acum nu am găsit o carte satisfăcătoare în raport cu întrebările pe care mi le puneam și care să-mi explice cum se realizează practic legătura dintre nivelul psihic şi cel spiritual. Dacă nu am găsit-o, am scris-o eu, profitând de faptul că acest adevăr mi-a fost dezvăluit prin activitatea mea practică. Aici, în realizarea legăturilor am găsit eu un spaţiu gol, în care pot să-mi manifest creativitatea. Şi asta a fost posibil datorită competențelor mele de psihoterapeut şi datorită  abilitaţilor de a mă “plimba” prin niveluri diferite de comunicare, conştientizându-le. Sigur că mă bazez pe cultura mea, acumulată în câţiva zeci de ani de studiu, dar cultura este ceea ceea ce a rămas după ce-am uitat tot ce am învăţat. Adică important este modul în care sunt folosite practic anumite informaţii ce au fost integrate deja.

Eu cred că am reuşit să împlinesc acest aspect, pentru că toţi cei care au citit cartea deja mi-au spus că textul îi duce în cursul său şi îi determină să se gândească la propria viaţă. Acesta a fost, de fapt, scopul central al cărţii şi eu sper că ea va aduce beneficii multor persoane dornice de autocunoaştere, de armonizare a vieţii spirituale şi psihice şi care urmăresc creșterea calității vieţii, prin asumarea responsabilă a acestei sarcini.

Deoarece reuşim să facem bine în jur doar dacă nouă, fiecăruia în parte, ne este bine.

mai multe informații despre carte sunt pe http://www.dezvaluiridesine.ro/descrierea_cartii.php