În timp ce scriam cartea intrasem într-un
fel de egoism al femeii gravide, în care era redusă disponibilitatea mea de a
mă ocupa de alţii. Exact în acea perioadă a venit la mine C. 29 de ani, care
tocmai a decis să iasă dintr-o relaţie care nu-i făcea bine. Pe de o partea
suferea datorită rupturii pe care a decis-o, iar pe de altă parte stima ei de
sine avea “aripioarele șifonate” și mai era și lipsa de încredere asociată cu
dorința ei de a avea un partener. Toate astea la un loc, îi determinau o stare
depresivă, ce activase o schemă mentală negativă foarte veche și foarte
profundă, din mica copilărie.
Imediat am început s-o conduc să-şi asume
responsabilitatea legat de forma în care i-a decizii şi să conştientizeze ce
efect au avut deciziile din trecut şi cum au decurs lucrurile în viaţa ei.
Trebuia să-şi înveţe şi să-şi asume lecţiile, pentru a prelua controlul și
pentru a-și asuma rolul de adult responsabil.
În fundament problema ei provenea din nişte
blocaje energetice foarte profunde, care, se pare că erau din perioada
prenatală, sau, eventual, un anumit infantilism al mamei sale în raport cu ea,
din perioada când era foarte mică. Verbalizarea esenţei acelor scheme era
dificilă. Se manifesta în reacţii de plâns şi dificultate de a mânca.
Problemele cu mâncarea, în general exprimă nişte probleme în relaţia cu mama.
Dar din ceea ce îmi povestea ea, în copilărie nu au fost evenimente foarte
traumatice şi familia ei era o familie normală, unde copiii erau suficient de
bine îngrijiţi. Tocmai de aceea era greu să găsim cauza. Dar ne-am descurcat.
Cu tehnicile psihoenergetice am lucrat mai mult pe simptomele de suprafață și
pe comportamentele prezente și a fost eficient.
I-am spus că accept să lucrez cu ea, dacă ea
acceptă să lucreze cu tehnicile psihoenergetice şi că pentru asta are nevoie
să-şi asume responsabilitatea autonomiei în ceea ce face. Eu o coordonez doar
şi îi arăt tehnicile. Am lucrat pe ceea ce se vedea, iar tehnicile
psihoenergetice au ajutat-o să-şi activeze corespunzător stima de sine şi
capacitatea de autoîngrijire și să-i activeze optim capacitățile creative.
Rezultatul îl poţi afla citind dialogul
prezentat în continuare. Am întrebat-o dacă vrea să ofere o mărturie despre
modul în care se lucrează cu tehnicile psihoenergetice și am înregistrat dialogul,
cu acordul ei. Dar pentru protecţia intimităţii sale, îl redau în formă scrisă.
C: Nu ştiu dacă ţi-am mai spus asta. Atunci
când am venit la tine, trăiam senzaţia că aveam în spate nu un rucsac... e
puţin spus rucsac... aveam un sac, aproape cât mine, plin cu bolovani... aşa
pot să descriu. După prima şedinţă s-a dus, aşa... muuuuult din el... s-a dus
undeva 10%. Şi după fiecare şedinţă şi rugăciune şi tot ce m-ai învăţat să fac,
s-a mai dus câte-un bolovan. Mi se pare că asta explică exact senzaţiile trăite
de mine. Cu fiecare şedinţă şi cu fiecare lucru pe care îl făceam pentru mine,
sub îndrumarea ta, mă simţeam mult mai uşoară. Şi normal că, dacă scap de
greutate, pot să înaintez. Şi, implicit am reuşit şi să înaintez.
O: Aşa. Şi ce-i cu sacul acum?
C: Sacul ăla... îi aşa... acuma nu ştiu...
cred că mai are vreo două pietre... atât.. alea două pietre…..şi-o să scap eu
şi de ele... două pietricele... nu mai este nici un bolovan.
O: Aaa…. sunt pietricele, chiar vroiam să te
întreb cât sunt de mari?
C: Nu mai sunt aşa mari... dacă le vizualizez
sunt cam de mărimea unui măr. mai mult de un kg n-au.
O: Hai să facem un experiment. Gândeşte-te la
pietricele alea, în timp ce faci stimulare EFT...
C: Nu sunt pregătită să le dau drumul!
O: Nuuu?
C: Am senzaţia că pietricele alea mă mai leagă
de tine. Ha ha ha... râdem împreună.
C: deci, nu le dau drumul, le las acolo... nu
le dau drumul ……că nu mă deranjează foarte tare. Nu sunt pregătită... de fapt
mă joc, jonglez aşa, când mă plictisesc... Ha ha ha...
O: Hai să-ţi dau o veste bună. Cu pietricele
sau fără pietricele, uşa mea este deschisă. Uite-te cum se păcălesc oamenii,
menţinând dependențe din trecut... Tu crezi că viaţa n-o să-ţi ofere noi
provocări pentru care eu pot să fiu utilă ca un bun consilier? De fapt poţi să
te descurci şi singură de-acum încolo, dar e mai uşor în doi.
C: ha ha ha... daaa... vezi? E mai ușor în
doi!!! O: Și care e problema? Când e nevoie, vii aici.
O: Atunci lucrăm doar pe ce a apărut mai nou.
Deşi ai folosit o metaforă, îți atrag atenția. Câte o “pietricică” din asta din
trecut, poate să menţină şi un aspect infantil, de regresie.
C: Mhhhh...
O: Aşa cum te văd eu acum, eşti în faza în
care îţi poţi permite să începi să creezi lucruri noi.
C: Da... mhhh... de fapt le-am creat... am
creat şi lucruri noi... dar vezi tu că este foarte greu... chiar am fost eu
atunci bine, bine înfiptă în lumea mea a tristăţii şi supărării... e greu să
scapi, dar nu imposibil... da…. iute că am senzaţia (tendința-nota mea) asta de
a mă lega... uite am descoperit-o, dacă ţi-am spus –o ţie….altfel treceam peste
asta.
O: Fi atentă, că eu refuz dependențele.
C: Da mi-ai mai zis. Râdem. Ha ha ha ...
O: De când vii la mine?
C: Sfârşitul lui august.
O: Deci septembrie, octombrie, noiembrie,
decembrie, ianuarie...5 luni... Da. O schimbare la nivele profunde, cam aşa
tine 6 luni. Minim.
C: Da? În ultima vreme am venit mai rar.
O: Faptul că îţi puteai permite să vii mai rar
se datorează tehnicilor psihoenergetice. Cu tehnicile clasice ai fi dus-o mai
greu şi în fiecare săptămână ai fi fost la mine. Și poate trebuia să vii doi
ani.
C: Bine…. eu simteam că mi-am revenit şi
atuncea, foarte repede. Totuşi după două săptămâni euuu...
O: Erai funcţională.
C: Daaa! Chiar intrasem în super normalitate..
deci... chiar stau şi mă uit... o prietenă de-a mea, exact în aceeaşi perioadă,
avea şi ea o tot aşa o problemă... ea nici acum nu şi-a revenit. Este, efectiv
în acelaşi stadiu. Nu iese din casă... mă rog, am început s-o şi evit... dacă
omul nu se lasă ajutat, îl las în banca lui... nu poţi să i le cari în
spinare... le-am cărat pe ale mele... eu i-am tot spus să facă ceva... şi-mi
dau seama că putea să ţină şi la mine tot aşa. Dar eu după două săptămâni...
păi… da cine zâmbea ca mine, non - stop... mă mai apuca……dar totuşi nu m-a
ţinut mult... deci, chiar nu m-a ţinut mult.
O: Tu te-ai dus chiar la extrema cealaltă.
Te-ai şi îndrăgostit.
C: Mda, m-am şi îndrăgostit………
Dar aici, deja este o altă poveste. Povestea
prezentului asumat şi construit responsabil și a alegerilor conștiente în
construcția propriei vieți.
După această sedinţă, ea a mai venit la
mine de cîteva ori, dar la intervale mai mari. Foarte repede a întîlnit
partenerul potrivit, s-au căsătorit şi au un băieţel. Să le trăiască sănătos şi să se bucure de el.
Oxana Covaci
Pentru informaţii
suplimentare E- mail oxanacovaci@gmail.com,
Sedinţele individuale se pot
realiza şi la distanţă prin camera web.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu