Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 octombrie 2013

PACEA ÎNCEPE CU O RENUNȚARE

Postarea cu verbele Mantrei Ho’oponopono - îmi pare rău, iartă-mă, mulțumesc, te iubesc - are cel mai mare succes dintre toate postările mele de până acum. Așa că, mă simt chiar datoare să continui, arătându-mi propria contribuție la interpretarea acestei formule magice, care poate alina suferințe și poate aduce armonizare cu sine, cu propriul Supraconștient și cu lumea din jur.

 
Sper că ai observat că am folosit termenul de Supraconștient nu cel, foarte cunoscut de Subconștient. Sunt niște termeni diferiți cu funcții diferite, deși colaborează în procesul creativ. În cartea pe care am scris-o, explic și definesc clar ce înseamnă fiecare, dar aici spațiul este mult prea restrâns pentru a o face. Pe scurt, Subconștientul este cel care are toate informațiile despre viața trăită până acum, iar Supraconșientul este cel care dirijează întreaga viață spirituală a personei umane. Este Sinele Superior.

 
Acum mi-am propus să mă prezint câte ceva din procesele psihice care însoțesc unul din cele patru verbe, și anume verbul reprezentat prin formula îmi pare râu.

Dar, înainte de a da fragmentul din cartea mea (CUM E SĂ FII PE LOCUL ȘI PE TREABA TA – Perspectivă energetică în  AFIRMAREA DE SINE), am să vă prezint o povestioară, pe care chiar zilele acestea am găsit-o, pe internet. Se potrivește perfect la subiect.
Iat-o:
<Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin şi-l întrebă:
- Există cu adevărat rai şi iad?
- Cine eşti tu? îl întrebă Hakuin.
- Sunt un samurai.
- Tu?  - se miră Hakuin, -  ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui? Ai o mutră de caraghios!
Soldatul se înfurie şi duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă:
- Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul!
Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse:
- Aşa se deschid porţile infernului!
La aceste cuvinte, samuraiul, înţelegând în sfârşit pilda maestrului, puse sabia în teacă şi se înclină. 
- Aşa se deschid porţile raiului,  - zise atunci maestrul.>

 

Nu cred că mai are sens să mai insist cu explicații. Mult mai util este ca fiecare să-și facă propriile interpretări. Chiar și simbolul internațional al păcii are brațele în jos.
 




Cel care a proiectat acel semn, intuitiv și sub impulsul disperării create de atacurile nucleare, a regretat apoi că l-a făcut așa. Pentru că spunea că este un semn al morții. Și ar fi vrut, pentru pace,  un semn al bucuriei, îndreptat în sus. Nu a înțeles bipolaritatea arhetipului. Pulsiunea de viață se poate exprima liber atunci când este în armonie cu pulsiunea de moarte, de limitare, de renunțare.
 
Și totuși, deplina acceptare este precedată și susținută de o renunțare

 

Eu dau, în continuare  un fragment din cartea mea și te las să tragi concluziile care îți sunt potrivite.

 
“Sensul creației de Sine se îndreaptă spre idealul perfect, dar pe drum sunt atâtea ispite… Şi blocajele emoţionale fac parte din categoria centrală a acestor ispite.

Doar dacă recunoşti propria valoare personală şi, în fundament, ai o bună stimă de sine, ce-ţi susţine siguranţa, îţi poţi permite să spui îmi pare rău. Pentru că asta înseamnă un act de smerenie, de retragere din spaţiul de putere ofensivă, cuceritoare. Şi noi toţi suntem nişte cuceritori, datorită instinctului de conservare, care ne mână să avem grijă de propria persoană.

 Atunci când spui îmi pare rău înseamnă că este recunoscut un aspect neputincios al tău; sau o ignoranţă; sau o greşeală. Şi acest act nu este deloc uşor. Presupune maturitate emoţională, competenţe de reechilibrare subită şi capacitatea de a-l accepta pe celălalt în spaţiul tău afectiv.

 Şi doar dacă recunoşti valoarea celuilalt poţi spune, din inimă, îmi pare rău, atunci când ai încălcat din drepturile sale funciare. Şi nu este nevoie să agresezi fizic sau să furi ceva material de la cineva pentru a a-i încălca drepturile. Pe plan spiritual, încălcarea acestor drepturi poate însemna să ai gânduri ori emoţii negative ce atacă imaginea sa. Şi nu trebuie să fie doar furie sau ură. Chiar şi o emoţie de milă este, în fond, tot negativă, pentru că devalorizează; sau frica, care dezorganizează sistemul energetic al relaţiei.

 Psihologic, a spune îmi pare rău înseamnă asumarea prezenţei în situaţie, prin exprimarea afectului propriu şi, implicit, asumarea responsabilităţii şi centrarea pe sine. Adică: Eu sunt în această situaţie, eu simt asta pentru situaţia în care mă aflu, eu sunt disponibil să fac ceva cu ceea ce simt şi cu ceea ce fac.

Formula implică recunoaşterea unor fapte, a unor situaţii, a unor emoţii sau a unor gânduri care nu sunt adecvate bunului mers al lucrurilor vieţii. Aceasta înseamnă recunoaşterea responsabilităţii de a fi implicat în acea situaţie, recunoaşterea propriei trăiri emoţionale în raport cu situaţia expusă şi recunoaşterea disponibilităţii de a schimba, de a lăsa să treacă această stare negativă.

Este o formulă de implicare, recunoaştere şi smerenie. Acest act este crucial, pentru că avem libertate deplină asupra deciziilor noastre. Putem să spunem şi nu, blocând comunicarea. Dar dacă ai spus îmi pare rău înseamnă că ai spus nu gândurilor şi emoţiilor tale devalorizatoare la adresa acelei persoane. Însă prin aceasta ai spus da relaţiei, ai spus un da pentru creşterea spirituală împreună.

 Nici un alt element extern nu decide în locul unei persoane umane, chiar dacă luăm aceste decizii şi în funcţie de influenţe externe. Şi a decide să intervii asupra a ceea ce eşti, prin ceea ce simţi, este marele secret al alchimiei dezvoltării personale. Asta se exprimă în toate actele noastre, de la cele mici, aparent mai puţin importante, până la cele de importanţă majoră pentru viaţa noastră.

 Prin sistemul energetic, suntem interconectaţi la tot ceea ce ne înconjoară. Şi avem influenţă creativă, chiar şi acolo unde nu suntem conştienţi de asta.

Chiar şi lumea fizică, obiectuală este influenţată de stările emoţionale ale unei persoane şi, cu atât mai mult, celelalte persoane umane, cu care se află în relaţie.

 Starea unei persoane umane influenţează tot mediul în care trăieşte, doar că nu ştim, de multe ori, să receptăm răspunsul care ne vine în funcţie de ceea ce am transmis.

 Dar, dacă ne gândim la reacţiile câinilor, ale pisicilor sau ale copiilor (mult mai evidente), am putea să ne decodăm propria stare din răspunsul primit.

 Îmi pare rău este şi o renunţare la o anumită reacţie anterioară şi o schimbare de poziţie.

 Aceasta este o mişcare importantă. De aceea, un verb care exprimă schimbarea poziţiei are o mare forţă de acţiune energetică. Şi de aici porneşte, ca de la sine, procesul schimbării generale a situaţiei, în direcţia vindecării. Pentru că sunt activate emoţii ale întregului complex al situaţiei.

 
Îmi pare rău, iartă-mă, mulţumesc, te iubesc sunt nişte verbe - ancoră, puncte de reper pentru a activa orice altă emoţie blocantă şi pentru mobilizarea resurselor reconstructive în acea situaţie.” Oxana Covaci - CUM E SĂ FII PE LOCUL ȘI PE TREABA TA – Perspectivă energetică în  AFIRMAREA DE SINE




Articole in care prezint Mantrei Ho”oponopono

VINDECAREA SUPRACONȘTIENTULUI
http://perspectivaenregetica.blogspot.com/2013/10/vindecarea-supraconstientului_5397.html

IERTARE
http://perspectivaenregetica.blogspot.com/2013/10/iertarea-face-miracolul-vindecarii.html

Recunoştinţa încoronează şi conduce puterea creatoare în spaţiul spiritual al valorilor
http://perspectivaenregetica.blogspot.com/2013/10/recunostinta-incoroneaza-si-conduce.html


 


 
 
Cartea o poți comanda prin e-mail oxcmai@yahoo.com. O trimit prin postă, iar plata se face la primire, prin ramburs.

Pentru ședințe de terapie individuală și de învățare a tehnicilor psihoenergetice, rogramarea  se poate face la telefonnr 0721333929

Sedințele individuale se pot realiza și la distanță, folosind prin camera video.

Pentru întrebări îmi poți scrie pe e-mail oxcmai@yahoo.com 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu