Unul din semnele maturităţii psihice este acceptarea şi integrarea polarităţilor.
Şi câtă luptă se naşte, cu
noi înşine şi cu viaţa pentru că nu întotdeauna vrem să acceptăm realitatea mişcărilor
vieţii.
Tânjim după starea de
unitate pe care am resimţit-o ca bebelaşi în burta mamei, fără să ştim că poate
chiar atunci pericolul rejecţiei a fost mai mare decît oricând. Doar procesul
natural de uitare, a şters aspectele negative şi au rămas cele pozitive, ce ne
fundamentează încrederea în viaţa.
Însă încrederea copilului
este de fapt credulitate. El ignoră multe aspecte negative, pentru că nu are
suficientă putere să lupte cu ele. Aşa că depinde, în mare măsură de de
sistemul de protecţie extern, pe care îl supraevaluează.
Eu cred în existenţa Divinităţii pentru în această fază doar Dumnezeu are
grija de noi, prin forţa vitaţă a vieţii ce se manifestă din interior.
Însă odată cu trecerea anilor se schimbă regulile jocului. Pe măsură ce
creşte puterea de conştientizare, de intervenţie activă şi se întăreşte capacitatea
de alegere, scade din puterea de protecţie a părinţilor şi parcă şi cea a
îngerilor nu mai e atât de evidentă.
Atunci recunoaşterea aspectelor negative şi intervenţia activă de
prelucrarea a lor, devine o necesitate.
Blocajul în credulitatea infantilă poate provoca un deazastru în evoluţia
personală.
Unii rămân cu sechele
acestui comportament mai mult timp decât este nevoie, în mod natural.
Mai în glumă, mai în
serios, a fost definit chiar un sindrom ce reuneşte acest tip de simptome – se
chiamă paranoia inversată – oamenii îşi ocupă mintea doar cu gânduri pozitive
şi refuză să accepte realitatea negativului.
Şi atunci negativul se răzbună…năvăleşte
pe neaşteptate şi distruge ce te aşteptai mai puţin.
Cunosc simptomul chiar din
experienţa personală. Am dat bani pe terapii ca să aflu care îmi era diavolul.
Eu îl vedeam, dar părea strălucitor. Însă lumina sa e amăgitoare şi
periculoasă. Poate face scrum ceea ce atinge.
Zilele acestea vedeam asta
la vreo doi din clienţii mei şi gândindu-mă la soluţii vedeam clar cum pentru a
depăşii situaţia este nevoie de schimbat regulile după care şi-au organizat
viaţa.
Şi asta este atât de greu
uneori, încât se preferă renunţarea.
Însă cei care acceptă
provocarea, eu ştiu că reuşesc.
Viaţa ne susţine !
Cel mai greu le e unora să
recunoască faptul că viaţa chiar are o rânduială. Şi dacă mergi împotriva
fluxului rânduieli, o încasezi.
Eu spun că Divinul a făcut
legile vieţii perfecte. Iar treaba noastră e să le cunoaştem, pentru a ştii cum
să realizăm acordul şi armonia în viaţa concret trăită.
Reguli avem de tot felul,
pe diverse nivele şi problemele apar când încurcăm nivelele.
Fiind interesată de acest
aspect am studiat diverse materiale pentru a înţelege de unde se poate începe
în organizarea vieţii.
Din cele aflate încerc să dau mai departe cât de
bine pot.
În clipurile video pentru care am pus link-urile mai jos, sunt nişte informţii de acest gen. Sper să vă fie de folos, la cât mai mulţi.
Cu drag, Oxana
PRINCIPIILE KYBALION /
LEGEA NATURII - meditaţie filozofică; muzica - Sonata Lunii, Beethoven
PRINCIPIILE FILOZOFIEI HUNA / LEGEA OMULUI CREATOR - muzica Liszt, Hungarian Rhapsody
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu